Prima Sovetă a Lucrătorilor se întrunește la Sankt Petersburg

Sovietul de Deputați ai Lucrătorilor din Sankt Petersburg s-a întrunit pe 26 octombrie 1905 cu 2.200 de delegaţi aleşi, reprezentând fabrici, căi ferate şi meserii. Alegerile au fost organizate de Uniunea Metalurgilor, Uniunea Lucrătorilor feroviari şi Uniunea Lucrătorilor din industria textilă, fiecare depunând liste de candidaţi la o urnă centrală pe 22 octombrie. Delegaţii aveau vârste cuprinse între 19 şi 58 de ani; media de vârstă era de 32 de ani.

Mecanismul central al Sovietului era Comitetul Executiv, ales de adunarea completă la prima şedinţă. Nikolai Ivanovich, un metalurg de 41 de ani de la Fabrica Putilov, a fost ales preşedinte. El era responsabil de convocarea şedinţelor zilnice, transmiterea rezoluţiilor către comisiile locale ale fabricilor şi coordonarea cu miliţia înarmată a lucrătorilor recent formată. Leonid Krasin, un electrician feroviar de 28 de ani, a fost numit secretar şi s-a ocupat de înregistrarea scrisă a deciziilor, inclusiv rezoluţia prin care Sovietul solicita demiterea şefului de poliţie pentru masacrul de duminică sângeroasă. Comitetul includea şi Maria Morozova, o lucrătoare textilă de 35 de ani care supraveghea alocarea proviziilor alimentare pentru muncitorii în grevă, şi Pavel Petrov, un tâmplar de 44 de ani care organiza distribuirea pliantelor pentru o zi de muncă de opt ore.

Prima acţiune concretă a Sovietului a fost o petiţie semnată de toţi cei 2.200 de delegaţi şi prezentată Guvernatorului‑General Prinţul Alexandru Beliavski pe 27 octombrie. Petiţia conţinea trei cereri: eliberarea prizonierilor politici, înfiinţarea unei miliţii a muncitorilor sub controlul Sovietului şi adoptarea unei legi care să limiteze ziua de lucru la opt ore. Guvernatorul a respins petiţia pe 30 octombrie, afirmând că doar ţarul poate acorda astfel de reforme. Ca răspuns, Sovietul a ordonat o grevă generală pe 1 noiembrie, care a implicat aproximativ 1,3 milioane de muncitori şi a oprit producţia în marile fabrici ale oraşului timp de trei zile.

Grevă a forţat guvernul să negocieze o concesie limitată pe 4 noiembrie: reducerea temporară a zilei de lucru în industria metalurgică la zece ore. Deşi concesia nu atingea cererea Sovietului de opt ore, a marcat prima dată când un consiliu al muncitorilor a influenţat direct politica imperială. Sovietul din Sankt Petersburg a continuat să se întâlnească săptămânal pe parcursul restului anului 1905, punând bazele organizatorice pentru consiliile ulterioare din 1917.