Pe 5 iunie 1968, Robert F. Kennedy, candidat la președinția Statelor Unite, este împușcat în Los Angeles, eveniment care a șocat întreaga țară. Ce puțini oameni știu este că, în acea seară, Kennedy a fost atacat de Sirhan Sirhan, un tânăr de 24 de ani, originar din Ierusalim, care a tras mai multe focuri de armă asupra lui Kennedy, în timp ce acesta ieșea de la un discurs electoral ținut la Ambassador Hotel.
Situația dinainte de atentat era una de mare tensiune, deoarece alegerile prezidențiale din 1968 erau foarte disputate, iar Kennedy era unul dintre candidații favoriți pentru nominalizarea Partidului Democrat. În acea seară, Kennedy a ținut un discurs electoral în fața a peste 1.000 de persoane, în care a promis să îmbunătățească situația economică și socială a țării. După discurs, Kennedy a fost atacat de Sirhan, care a tras mai multe focuri de armă asupra lui, lovindu-l în cap și în gât.
Evenimentul a avut loc la ora 12:15, în timp ce Kennedy ieșea de la discurs, și a fost martoriat de sute de persoane, printre care și jurnaliști și fotografi. Atentatul a fost urmat de o perioadă de haos și panică, deoarece oamenii au încercat să ajute pe Kennedy și să oprească atacatorul. Sirhan a fost imobilizat de câțiva oameni din mulțime și a fost ulterior arestat de poliție.
Kennedy a fost transportat la spital, unde a fost operat de medici, dar a murit a doua zi, la ora 1:44, din cauza rănilor grave suferite. Moartea lui Kennedy a șocat întreaga țară și a avut un impact puternic asupra alegerilor prezidențiale din 1968. Sirhan a fost judecat și condamnat la moarte, dar a fost ulterior comutat la închisoare pe viață, după ce pedeapsa cu moartea a fost abolită în California.
Un detaliu interesant și puțin cunoscut despre acest eveniment este că, înainte de a fi împușcat, Kennedy a primit un avertisment de la un astrolog, care i-a spus că va fi în pericol în acea seară. De asemenea, în acea seară, Kennedy a purtat un costum alb, care a fost ulterior vopsit cu sângele lui, și care a devenit un simbol al evenimentului tragic.
La 5 iunie 1900, guvernul britanic a emis regulamente pentru lagărele de concentrare în timpul celui de-al Doilea Război al Burilor, un eveniment care avea să aibă consecințe devastatoare pentru populația civilă din Africa de Sud. Înainte de emiterea acestor regulamente, războiul fusese deja un conflict sângeros și costisitor, cu ambele părți suferind pierderi semnificative. Britanicii, sub conducerea lui Lord Roberts, încercau să înăbușe revolta burilor, în timp ce aceștia din urmă, conduși de lideri precum Louis Botha și Jan Smuts, luptau pentru independența lor.
Guvernul britanic, condus de premierul Salisbury, a decis să implementeze o strategie de război care implica relocarea populației civile bure în lagăre de concentrare, cu scopul de a împiedica sprijinul lor pentru luptătorii burilor. Acest plan a fost pus în aplicare de generalul Kitchener, care a ordonat construirea lagărelor și relocarea forțată a populației civile. Condițiile din lagăre au fost îngrozitoare, cu mii de oameni murind din cauza bolilor, foametei și lipsei de îngrijire medicală.
Potrivit estimărilor, peste 26.000 de femei și copii buri au murit în lagărele de concentrare, o cifră care reprezintă aproximativ 10% din populația bură din Africa de Sud. De asemenea, au murit și mii de africani care fuseseră folosiți ca muncitori forțați de către britanici. Aceste lagăre au fost condamnate de comunitatea internațională, iar guvernul britanic a fost acuzat de crime împotriva umanității. Emily Hobhouse, o activistă britanică pentru drepturile omului, a fost una dintre primele persoane care a atras atenția asupra condițiilor îngrozitoare din lagăre, după ce a vizitat Africa de Sud în 1901.
În urma scandalului internațional, guvernul britanic a fost nevoit să ia măsuri pentru a îmbunătăți condițiile din lagăre și a reduce numărul de decese. De asemenea, războiul a luat sfârșit în 1902, prin semnarea Tratatului de la Vereeniging, care a pus capăt conflictului și a permis burilor să se autoguverneze. Cu toate acestea, consecințele lagărelor de concentrare au fost resimțite mult timp după război, iar evenimentul a rămas unul dintre cele mai întunecate capitole din istoria britanică.
Un detaliu interesant și puțin cunoscut este acela că lagărele de concentrare din Africa de Sud au fost folosite ca model pentru lagărele naziste din al Doilea Război Mondial. Ideea lagărelor de concentrare ca mijloc de control și represiune a populației civile a fost preluată de naziști, care au folosit-o pentru a implementa una dintre cele mai oribile politici de genocid din istorie. Acest fapt arată că consecințele evenimentelor istorice pot fi resimțite mult timp după ce acestea au avut loc și pot avea un impact profund asupra generațiilor viitoare.
